Tinctura Merisor

Descriere

Descriere:TINCTURA DE MERIŞOR este o soluţie hidroalcoolică obţinută prin preparare la rece din frunzele plantei Vaccinium vitis-idaea, fiind întrebuinţată în medicina tradiţională ca adjuvant în afecţiuni urinare.Dintre produsele vegetale administrate pe cale orală, soluţiile hidroalcoolice sunt cel mai uşor asimilate de către organism, efectul apărând la scurt timp.

ACTIUNE:INTERN: antiseptică urinară, antiinflamatoare, diuretică, diaforetică (produce transpiraţie), astringentă, expectorantă, antitusivă, antioxidantă, dezinfectantă a cavităţii bucale, antibacteriană (asupra bacteriilor Porphyromonas gingivalis şi Prevotella intermedia).

EXTERN: antiseptică a cavităţii bucale.

Efecte:INTERN: se utilizează ca adjuvant în: infecţii ale tractului urinar (cistite, uretrite, pielonefrite), inflamaţii urogenitale, leucoree, infecţii acute şi cronice ale tractului respirator (tuse, bronşite, traheobronşite), reumatism, gută şi diaree.

EXTERN: se utilizează ca adjuvant pentru aseptizarea cavităţii bucale.

Compozitie:Vaccinium vitis-idaea(merisor), alcool etilic, apa.

Producator: Dacia Plant

Mod de administrare:Se administreaza in apa, cu exceptia cazurilor in care aportul de apa este contraindicat; o lingurita la 100 ml apa, de trei ori pe zi inainte de masa.

Contraindicatii:Datorită conţinutului de alcool nu se recomandă administrarea în: hepatite virale, toxice şi metabolice, steatoză hepatică, ciroză hepatică, sarcină şi alăptare.Alergie la merişor, tratamente care nu permit consumul de alcool.

Precautii:Se administrează cu prudenţă la persoanele cu gastrită hiperacidă şi ulcer gastric şi duodenal (datorită conţinutului în alcool, poate creşte aciditatea gastrică).

Mod de prezentare:sticla 50 ml

Stiati ca: Merisorul (Vaccinum vitis idaea) este un mic arbust cu frunzele mereu verzi si florile de culoare alba sau rosie, care creste in zonele muntoase de la noi, in general la marginea padurii. Denumiri populare ale merisorului: Cocăzar de munte, smârdar, smirdar, coacăză, cocăzar, brăbănoc, perișor, verdeața-iernii, brăbănoi, cimișir, ghimpe, rozmarin-de-munte, saschiu, scoruș, sunătoare.Merisorul este considerat un campion al fitoterapiei, datorita efectului antiinfectios foarte puternic. Capabil sa reziste la temperaturi extreme, merisorul are un sistem de aparare menit sa faca fata aproape oricarei boli produse de bacterii, virusuri sau fungi. Merisorul este bun si pentru sanatatea oculara, prevenind degenerescenta maculara si cataracta.Fructele de merisor au multiple proprietati benefice, dintre care se evidentiaza cele de la nivelul aparatului urinar. Datorita continutului de acid benzoic merisoarele au efect antiseptic urinar inhiband dezvoltarea patogenilor la cest nivel. De asemenea favorizeaza lizarea uratilor si eliminarea lor; creste diureza si implicit eliminarea acidului uric. In plus, datorita continutului mare de vitamine si minerale, sustin refacerea organismului si contribuie la mentinerea starii generale de sanatate. Produsul este de ajutor persoanelor ce fac frecvente infectii urinare. Diuretic, antiseptic urinar, vitaminizant, mineralizant, antioxidant.Sucul de merisor previne infectiile tractului urinar, indepartand bacteriile precum E.coli, potrivit unui studiu din 2009. Acesta sugereaza ca fructele reduc riscul de recidiva cu 35 procente de-a lungul unui an la femeile de varsta medie, prevenind lipirea microbilor de celulele epiteliale.

Alaturi de afine, fructele de merisor sunt printre cele mai sanatoase fructe de padure. Frunzele si fructele de merisor sunt bogate in substante antiinfectioase, precum vitamina C, care le confera proprietati curative imbatabile. Fie ca sunt consumate proaspete sau uscate, sub forma de compot sau sirop, fie ca sunt administrate sub forma de infuzie, tinctura sau comprimate, fructele si frunzele de merisor sunt o mina de sanatate.

Frunzele de Merişor se recoltează în septembrie-octombrie, când conţinutul lor în substanţe active este maxim; se usucă la umbră în strat subţire. Ele conţin arbutozidă, glicozid al hidrochinonei, hidrochinonă liberă, metilarbutozidă, flavonoizi, taninuri, ericolină, acid chinic, săruri de magneziu, săruri ale acizilor organici, vitamină C şi alte vitamine, leucoantociani şi flavonali glicozidaţi (leucocianidină, cianidină, cvercetol, derivaţi fenilpropanolici, etc.). Conţinând acid benzoic şi acid citric, frunzele ca şi fructele au acţiune bactericidă.