Tinctura de spanz, tataneasa si untul pamantului

Descriere

Descriere:Tinctura de spanz, tataneasa si untul pamantului

Indicatii: reumatism articular si abarticular, artrite, lombosciatica, discopatii, entorse, luxatii, contuzii, varice, sinuzite, inflamatii locale articulare

Compozitie: spanz, tataneasa, untul pamantului, alcool si apa.

Atentionare: persoanele sensibile, alergice la componentele produsului,se vor masa in prealabil cu alifie de galbenele.

Mod de utilizare: Se agita dupa care se lasa un minut pentru decantare, si se picura filtrat cateva picaturi, cu care se frectioneaza seara la culcare. Pentru dureri mari cronice se recomanda in prealabil un masaj cu tinctura si apoi cu alifie de untul pamantului.

Mod de prezentare: 500 ml.

Stiati ca:Planta de tataneasa este cunoscuta inca din antichitate, utilizata pe scara larga de vindecatorii daci, care o numeau pojarne sau taciune. Folosirea tatanesei in medicina populara este mentionata de etnobotanisti in toate zonele tarii. Din Banat in Bucovina, din Oltenia in Transilvania, tataneasa era principalul leac contra fracturilor, scrantiturilor, a durerilor de toate felurile. Era unul din cele mai eficiente remedii contra herniei (vatamaturii). Daca bolnavul voia sa se tamaduiasca repede, trebuia sa manance turte din tarate amestecate cu radacini pisate de tataneasa, sa se incinga cu o legatura facuta cu tataneasa si pedicuta, sa se crute de la efortul fizic macar 3-4 saptamani. Proprietatile vitalizante ale tatanesei erau la mare pret, de altfel una din denumirile populare ale plantei este aceea de iarba intaritoare.

Pentru fracturi la maini si picioare, radacina se scotea din pamant, se spala, se taia in rondele foarte subtiri, se fierbea intr-o oala cu apa pana scadea la jumatate, se amesteca cu faina de orz, se aseza pe o bucata de panza cat sa cuprinda fractura, se indreptau oasele si apoi se aplica pe zona afectata. Peste panza cu tataneasa se puneau lopatele din lemn, care fixau zona fracturata, si se lega cu o alta panza. Legatura se tinea 48 de ore, udandu-se cu decoct de tataneasa. Se schimba apoi. Procedeul continua pana se vindeca fractura. Radacina rasa si fiarta in lapte dulce se punea calda pe locul durerilor de pantece, de splina, de rinichi. Decoctul radacinilor se administra lehuzelor, ca sa le aline durerile, iar plantele fierte se puneau pe abdomen. Radacina pisata si fiarta se folosea in legaturi contra durerilor de uter. In ulcer de stomac, se bea decoctul radacinii in loc de apa. Se mai lua impotriva diabetului. Mai tarziu, dupa descoperirea distilarii alcoolului, radacina de tataneasa se plamadea in rachiu si se bea contra diareei sau se lua cate un paharut in fiecare dimineata, de catre cei debili, ca sa se intremeze. Radacina rasa si amestecata cu miere se lua, cate o lingura, contra astmului si tuberculozei.