Sirop pentru afectiuni respiratorii, gripa, bronsita, astm bronsic, viroze

Descriere

Descriere: Siropul pentru afectiuni respiratorii, gripa, bronsita, astm bronsic, virozeeste remediu pentru degajarea cailor respiratorii , efect bronho-dilatator si expectorant,  in bronsite acute si cronice; laringite, traheite, astm bronsic; tuse convulsiva, pneumonii, gripa; insuficienta respiratorie.

Indicatii:  amigdalita, faringita, faringo-amigdalita, tuse convulsiva,  bronsita acuta, bronsita cronica, bronsectazie, pneumonie, silicoza, tuberculoza pulmonara, gripa, insuficienta respiratorie, imunostimulent local.

Compozitie: podbal, plamanarica, patlagina, cimbrisor, ciubotica cucului, muguri de pin, radacina de tataneasa, vasc, radacina de iarba mare, galbenele, coada soricelului.

Mod de utilizare: cate o lingura de sirop dimineata la pranz si seara, inainte de masa cu o ora. Este valabil si pentru copii.

Mod de prezentare: 500 ml.(mai exista varianta la 200 ml-14 ron)

Producator; Ambrau

Stiati ca :Patlagina este cunoscuta din timpuri stravechi pentru calitatile sale terapeutice,numita si limba oii, limba sarpelui, limba broastei sau mama ploii, in functie de zona geografica, creste spontan pe marginea drumurilor, pe langa garduri, in pasuni si luminisuri, pe campie, la deal si la munte.Nu este o planta pretentioasa si, daca ai nevoie de binefacerile ei, o gasesti si iarna, cu frunza tot verde, sub stratul gros de zapada. Pătlagina adună, linişteşte, îmblânzeşte cu iubirea ei şi calmul unui duhovnic ajutandu-ne să ne regăsim propria esenţă. Ne readuce mintea în inimă şi inima în minte inducând calm, claritate mentală, atenţie sporită, echilibru şi siguranţă interioară. Oblojeşte, cicatrizează şi interiorizează.În practica populară, frunzele mai erau folosite pentru umflături sau bube. Pe răni se punea zeama frunzelor strivite, iar pe umflături se puneau frunze de patlagină opărite. Ceaiul de frunze se mai folosea contra tusei măgăreşti sau răguşelii dar şi pentru limbrici .Contra tuberculozei se folosea decoctul din rădăcină şi frunze. Tot pentru această boală care făcea şi atunci ca şi acum victime numeroase, se fierbeau frunzele în lapte dulce, iar frunzele erau aplicate calde pe piept, tratamentul durând astfel şase săptămâni. Frunzele sub formă de cataplasme sau băi calde mai erau folosite în inflamaţiile de natură reumatismală.

Uz extern .Furunculoza: cataplasme cu frunze proaspete strivite prin presare.Gastrite hiperacide sau ulcere: 2-3 varfuri de cutit de pulbere de frunze, de 2-3 ori pe zi; infuzie din 2 linguri frunze la o cana apa, cate o lingura la 3 ore.Laringita (raguseala): gargara cu infuzie din 2 linguri frunze la o cana de apa.Ulcere varicoase (afectiuni vasculare): bai locale caldute cu infuzie de frunze 30 g/l. Gusa: frunzele proaspete, frecate intre ambele maini, amestecate cu ceva sare se aplica la gat. Bolile canceroase de glande: in aceste cazuri este bine sa se puna maghiran proaspat (in cazuri urgente se poate folosi si maghiran uscat) la macerat in ulei de masline. Se introduce maghiranul intr-o sticla, se toarna ulei deasupra si se lasa sa stea 10 zile la loc calduros. Uleiul de maghiran obtinut se unge in zona glandelor bolnave, se pun frunze faramitate deasupra si se leaga locul cu o bucata de panza. In scurt timp se va simti o ameliorare.