Antitusin

Descriere

Descriere:   Antitusin este un remediu naturist  foarte eficient in oprirea tusei in special cu expectoratie si a tusei iritative,avand efect antiinflamator la nivelul cailor respiratorii.

Recomandari:  Antitusin se recomanda ca tratament naturist   cu actiune antiinflamatorie, expectoranta, de fluidificare a secretiei bronsice, de calmare a centrului tusei, usor sedativ, calmeaza natural si cu blandete tusea, pentru tuse cu expectoratie, benefic si in tusea spastica, iritativa.

Efecte:   Antitusin este un remediu naturist cu efecte favorabile asupra tusei in special prin extractul standardizat de valeriana care calmeaza crntrul tusei si iritatia, extractele standardizate de lemn dulce sa patlagina fluidizeaza secretiile bronsice si actioneaza ca emolient si calmant pentru tuse, de asemenea protejeaza caile respiratorii superioare si inferioare, stimuleaza secretia si expectoratia mucusului din caile respiratorii, are efect bronhodilatator, antiinflamator, antispastic, decongestionant al cailor respiratorii, antimicrobian, amelioreaza tusea seaca si productiva in viroze respiratorii, gripa, rinofaringita, laringita, traheobronsita, astm bronsic, pneumonie, bronhopneumonie, pleurezie, enfizem pulmonar.

Compozitie:  Antitusin  este un produs 100% natural si are in compozitie: 
Lemn dulce (Glycyrrhiza glabra) 150mg
Patlagina (Plantago major) 50mg
Valeriana (Valeriana officinalis) 80mg
Excipienti pentru un comprimat.

Mod de administrare: Antitusin se administreaza 3-4 comprimate pe zi.

Dozele pentru copii se vor recomanda de catre medic.

Contraindicatii:  Antitusin nu se administreaza  in timpul sarcinii si alaptarii; a nu se depasi doza zilnica recomandata; suplimentul alimentar nu trebuie sa inlocuiasca un regim alimentar variat, a nu se lasa la indemana copiilor,a nu se utiliza dupa data expirarii inscrisa pe ambalaj, a nu se administra la copii sub 3 ani.
A se pastra la loc uscat, ferit de lumina si caldura.

Prezentare:  Cutie cu 20 comprimate.

Producator:  Alevia

Despre Lemnul Dulce. Planta medicinala, subarbust, care spontan creste in zone umede, pe margine apelor, in mod special in zona Dobrogei si a Moldovei. Lemnul dulce poate atinge si inaltimea de 1,5 metri. Frunzele sunt lungi, rotunjite. Florile sunt asezate in forma de ciorchine, sunt mici ca dimensiune, de culoare violet deschis. Fructul este o pastaie dreapta de culoare bruna, cu seminte in interior. Radacina este groasa, compusa din mai multi rizomi de culoare galbena si gust dulce. Lemnul dulce contine , fructoza, amidon, zaharoza, pectine, proteine, lipide, substante minerale, vitamine (acid ascorbic, niacina, acid nicotinic, riboflavina, tiamina), glicirizina, steroli, flavone, taninuri, enzime, estrogeni, sapone, uleiuri eterice. Planta are proprietati laxative, antiinflamatoare, expectorante, fluidifiante a secretiilor bronsice, diuretice, estrogene, cicatrizante. Datorita gustului dulce-amar, lemnul dulce este utilizat si in gastronomie sau industria dulciurilor si a bauturilor.

Despre Valeriana. Utilizarea valerianei are o traditie de peste patru mii de ani, fiind considerata o planta de referinta, atat in Europa, cat si in Asia. Investita si cu insusiri magice de traditia populara, in ultimele patru decenii i-au fost dedicate sute si sute de studii medicale, care toate atesta acelasi lucru: valeriana este una dintre cele mai eficiente remedii in tratarea tulburarilor emotionale, precum si a bolilor fizice asociate lor. O problema de extrema actualitate in vremurile noastre, care stau sub semnul tensiunii si-al stresului.In medicina populara romaneasca, valeriana era considerata cea mai puternica arma pentru alungarea tuturor spiritelor rele. In unele zone de munte din Ardeal, ea se amesteca in turtele date drept merinde feciorilor cand plecau cu oile la pascut, pentru a-i feri de iele. In Moldova, fetele tinere purtau o radacina de valeriana in san pentru a fi ferite de zburatori si de tot felul de ispite ale trupului. In zona Neamtului se punea o radacina de valeriana pisata intr-un ulcior cu apa neinceputa si se lasa de la rasaritul pana la asfintitul soarelui. Apa respectiva era bauta de barbatii cu aplecare spre desfrau, iar radacina ramasa se ingropa la stalpul de la cerdacul casei (ca sa le fie sufletul chemat langa familie si sa nu uite randuielile firii). In zona muntoasa a Olteniei, radacina de valeriana pisata se dadea vreme de 49 de zile celor posedati de necurat. La rasarit si la asfintit, se lua cate un praf (aproximativ 1,5 grame) de valeriana, care se inghitea cu agheasma. Noaptea se dormea cu o legatura de valeriana, leustean si iarba creata la cap, pentru a alunga toate necuratiile din suflet si din trup. In Bucovina, copiii mici si agitati, care plangeau peste masura, nu dormeau noaptea si pareau chinuiti de spirite rele, erau scaldati in apa calda, in care se punea o cana de fiertura de valeriana. Tratamentul se facea sapte zile la rand, dupa care numaidecat copilul se linistea